luni, 9 februarie 2015

Adevarata istorie a Romaniei la BBC... Minciuni sau adevar???


Un documentar in 16 episoade despre istoria Romaniei, dar nu in varianta denaturata din manualele de istorie.  12 ore de ISTORIE A ROMANIEI .
Dureaza peste 12 ore, asa ca pana ajungi sa le vezi pe toate.


Cei care l-au facut, au realizat o munca imensa, cautand in toate documentarele si materialele care le-au gasit, care in majoritatea lor spun lucruri despre care istoria oficiala tace sau minte. Insa unele informatii sunt denaturate ... cat adevar si cata minciuna, ramane de vazut.
Clar, istoria trebuie rescrisă, iată ca deja este rescrisă. Dumnezeu a hotărât poate ca romanii au fost suficient de mult timp umiliți, înjosiți, călcați in picioare, priviți de sus.
Desi pe fiecare din aceste subiecte se mai poate dezvolta ideea, eu zic ca ceea ce trimit acum este cea mai tare si mai aproape de adevar realizare documentara despre istoria Romaniei, facuta ca un tot unitar, din preistorie pana in prezent.
Dupa filmul prezentat de cei de la BBC , am ramas multi dintre noi multumiti ca anumite parti din istoria noastra este expusa si aratata lumii. Dar in acest film suntem categorisiti ca hoti si violatori. Ce trebuie facut in acest sens? Ramane sa luam fir cu fir din expunerea facuta, revendicat adevarul ascuns si scos la suprafata.
Un lucru este cert, ca izvoarele noastre ancentrale, au inceput sa isi sape drumul greu si sinuos, la suprafata acestui pamant. Exista un singur adevar si acesta nu poate fi ascuns, chiar si dintre cei care au uneltit sa nu fie revelat si cunoscut. 


joi, 29 ianuarie 2015

Dumnezeu se reflectă în sufletul credincios ca soarele într-o picătură de apă


Credinţa în existenţa lui Dumnezau este strâns legată de credinţa în existenţa propriului nostru suflet, ca parte a universului spiritual. Pentru un suflet binecredincios, existenţa lui Dumnezeu este tot atât de evidentă ca şi propria-i existenţă.
Fiecare gând, bun sau rău, fiecare dorinţă, intenţie şi cuvânt sau faptă fac să se producă anumite schimbări în inimă: spre linişte sau spre nelinişte, spre bucurie sau spre întristare, acestea toate fiind determinate de acţiunea pe care o exercită asupra inimii Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Cel care se reflectă într-un suflet binecredincios, întocmai ca Soarele într-un strop de apă. Cu cât este mai curată picătura, cu atât mai bună şi mai desluşită este imaginea reflectată; cu cât este mai tulbure, cu atât este mai neclară, iar atunci când sufletul se află într-o stare de necurăţie şi întunecare extreme, nu se mai reflectă nimic, sufletul rămânând cufundat în beznă duhovnicească şi în totală insensibilitate.
Un asemenea om are ochi, dar nu vede, are urechi, dar nu aude. Domnul Dumnezeu mai poate fi, în raport cu sufletul nostru, precum aerul faţă de mercurul termometrului, cu singura deosebire că dilatarea sau contracţia, urcarea sau coborârea mercurului se produc în urma schimbărilor din atmosferă, iar în cazul nostru Dumnezeu rămâne neschimbat, etern, mereu bun şi drept.
Dar sufletul se schimbă în raporturile cu Dumnezeu, suportă mutaţii în sine însuşi, în sensul că atunci când se apropie de Dumnezeu cu credinţă şi cu fapte bune capătă îndată amploare, dobândeşte pacea inimii, după cum atunci când se îndepărtează de Dumnezeu, prin puţină credinţă, neîncredere în adevărul dumnezeiesc şi prin fărădelege, se chirceşte îndată, suferă de nelinişte şi apăsare.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)