SUFLETE ETERNE in cautarea eternitatii sufletului

Christopher Bache, “Spirala Vietii – Reincarnarea si reteaua existentei” I

Introducere

Nu-mi vin in minte multe intrebari care sa aiba implicatii la fel de vaste pt. conceptia despre noi insine si despre viata ca intrebarea daca reincarnarea este sau nu reala. Poate ca vad pregnant contrastele pt. ca am ajuns sa accept reincarnarea doar dupa ce am trait si am gindit vreme de multi ani prin prisma a ceea ce acum numesc “perspectiva celui care traieste doar o data”. Reincarnarea nu facea parte din lumea catolica din Sud in care am crescut si nu era luata in serios in lumea academica in care mi-am facut formarea profesionala.

Toti ginditorii pe care i-am studiat – atit religiosi, cit si laici – meditau la enigma existentei pornind de la premisa ca viata este o experienta traversata doar o singura data. Doar dupa ce mi-am incheiat studiile universitare de filosofie a religiilor, am capatat convingerea ca renasterea este o realitate a vietii. Iar cind am inceput sa privesc viata ca pe o experienta repetata, mi s-a deschis in fata o lume f. diferita.

Raspunsul pe care-l dam chestiunii reincarnarii ne determina raspunsul la multe alte intrebari importante. Sa luam, spre ex., problema suferintei. Fiecare dintre noi stie ca lumea ne poate fi facuta tandari de un simplu telefon, o consultatie medicala sau un sofer neglijent. Cum sa reactionam la tragediile aparent inexplicabile, al caror tais patrunde atit de usor in viata noastra, retezind relatii si sfarimindu-ne visurile? Inegalitatile care ne inconjoara sint atit de mari, iar nedreptatile, atit de cumplite, incit pun sub semnul intrebarii orice afirmatie cum ca traim intr-un univers care permite existenta semnificatiei, si cu atit mai putin intr-un univers care ne sustine in cele mai profunde dorinte ale noastre. La suprafata, viata pare cruda si lipsita de compasiune. Pare ca traim la bunul plac al capriciului si al norocului, ca nu avem pic de control asupra sortii noastre.

Litania evenimentelor care ne pot zdrobi viata se repeta pe ecranul TV in fiecare seara… Daca intimplarile tragice de acest fel sint intr-adevar lipsite de semnificatie, atunci viata noastra nu are niciun fel de ordine, iar soarta noastra, niciun fel de logica. Fara ordine, viata este aleatorie si, daca este aleatorie, este tragica… Daca sintem doar niste fiinte fizice complicate, care au ajuns sa existe prin mutatie spontana, atunci, desigur, viata noastra si intimplarile ei nu au semnificatie autentica…

Cind incepem sa privim ritmurile vietii din perspectiva reincarnarii, haosul ce ne inconjoara se transforma intr-o simfonie de o complexitate si o frumusete desavirsita. Temele abordate intr-un secol sint elaborate in urmatorul si incheiate intr-un al treilea. Consecintele alegerilor facute intr-o viata se vad in altele. Totul se conserva, nimic nu se iroseste…

Pretutindeni in jurul nostru vedem succederea legica a cauzei si efectului, insa la nivel existential, viata noastra pare marcata de intimplare. Cauza si efectul ne guverneaza fiziologia si chiar psihismul, dar nu par sa ne guverneze soarta. Asadar, tocmai in aspectul care conteaza cel mai mult pt. noi, ni se refuza ordinea ce ne satureaza lumea inconjuratoare.

Daca asa stau lucrurile, atunci frumusetea unui apus de soare spectaculos este o gluma plina de cruzime, fiindca in ultima instanta viata noastra nu participa la frumusete mai mult decit participa la ordinea care a produs-o…

Potrivit principiului karmei, in viata nu exista cu adevarat intimplari accidentale… Cu cit am trait mai mult prin prisma unei filosofii a reincarnarii, cu atit m-am convins mai mult ca a cunoaste detalii specifice cu privire la vietile anterioare este un lucru neimportant si uneori contraproductiv… Totodata, a sti ca prezentul nostru decurge cu adevarat, intr-un mod semnificativ, din trecut are consecinte importante pt. felul in care ne implicam in viata proprie, asa cum se desfasoara ea…

Investigarea critica a reincarnarii se desfasoara de peste 25 ani [afirmatie facuta in 1990]… Personal, sint de parere ca argumentele in favoarea reincarnarii sint extrem de convingatoare si consider ca majoritatea oamenilor care examineaza cercetarile existente, cu atentie si fara prejudecati, vor ajunge la aceeasi concluzie… [Cu totii avem] nevoie de o viziune asupra vietii care sa incorporeze reincarnarea, pastrind totodata integritatea vietii noastre individuale, asa cum o percepem aici si acum…

Nu am nevoie sa stiu de unde porneste drumul care trece prin fata casei mele, nici incotro se duce, pt. a sti ca este intr-adevar un drum in fata casei mele!

Despre dovezi

Amintirile din vieti anterioare studiate de cercetatori sint de 2 tipuri: amintiri spontane si amintiri evocate. Aceasta inseamna ca ele fie ajung in constiinta spontan, de obicei imediat ce copilul invata sa vorbeasca, fie sint declansate de o anumita tehnica de extindere a constiintei. Fiecare dintre aceste 2 categorii ridica probleme metodologice specifice si aduce un alt tip de dovezi in favoarea reincarnarii.

In toate culturile exista copii care, la scurt timp dupa ce incep sa vorbeasca, incep sa faca referiri la “cealalta viata” a lor intr-un alt loc, cu alti oameni, intr-un alt corp… Doctorul Ian Stevenson este cel mai de seama investigator al acestor copii, iar numeroasele sale carti si articole documenteaza multe astfel de cazuri. Cercetarile lui atente si meticuloase constituie cea mai puternica dovada [de amintiri spontane] de pina acum [1990] in favoarea reincarnarii… Stevenson este profesor de psihiatrie la facultatea de medicina a Universitatii Virginia…

Dintr-o perspectiva reincarnationista existentele noastre anterioare contin “seminte” de experienta care nu au fost fructificate pe deplin in acele vieti – dorinte care nu au fost implinite, conflicte care nu au fost rezolvate, traume incomplet asimilate, ambitii nerealizate. Unul dintre motivele pt. continuarea existentei noastre prin viata actuala este acela de a incheia ceea ce a ramas neterminat in acele vieti. Ca urmare, aceste seminte de incompletitudine constituie adesea tematicile principale ale vietii noastre actuale. Ele ne determina misiunea – problemele, relatiile, bolile si situatiile care ne vor bintui toata viata…

[Exista] un tipar comun ce apare in psihoterapiile care fac uz de explorarea vietilor anterioare, anume, faptul ca problemele tind sa treaca de la o viata la alta. Adica ele se muta adesea dintr-o viata in alta ca un nod ce leaga fire constituite din traume fizice, traume emotionale, anumiti oameni si chiar anumite locuri.

Karma si renasterea

Potrivit filosofiei karmei, evolutia noastra pe parcursul mai multor cicluri de viata este calauzita de interactiunea dintre alegerile facute si trairea consecintelor acestor alegeri. Facem alegeri, apoi traim consecintele rezultate in urma respectivelor optiuni. Intr-un context nou, facem noi alegeri, care determina apoi noi conditii si asa mai departe. Nu este un sistem determinist, fiindca porneste de la propriile noastre alegeri, iar alegerile sint libere intr-un grad mai mic sau mai mare. Potrivit traditiei yoga, toate actiunile noastre lasa in psihism reziduuri… Ele sint asemanatoare cu acele “seminte” amintite, din care rasar toate circumstantele experientei noastre actuale…

A face alegeri si a mosteni consecintele acelor alegeri [este esenta karmei], ne-am ales singuri drumul, pas cu pas, in acest labirint al conditionarii si ni-l putem alege [si] in sens invers, afara din el… Astfel, conceptia ezoterica despre karma este in mare masura o conceptie a “revenirii”. Este o invatatura menita sa ne ajute sa ne desprindem din legaturile incurcate care nu ne reflecta natura profunda…

Esenta cea mai profunda a fiecarei fiinte umane este nimic altceva decit insasi Esenta Divina. Dincolo de diferitele noastre identitati de suprafata, participam cu totii la o singura Identitate Divina… Sintem cu totii cristalizari ale Cimpului Divin. Aparenta de separare, de delimitare este, se spune, o iluzie creata de caracteristicile [materialitatii lumii]… Dintr-o perspectiva spirituala insa, aceasta senzatie de separare este o iluzie. Toate formele de viata sint nu doar interconectate, ci, mai mult, sint manifestarea unei singure realitati… In aceasta identitate nu sintem tu si eu, ci intotdeauna Unul…. Acest adevar nu poate fi invatat de la altii; fiecare dintre noi trebuie sa-l invete singur – prin karma si renastere.

O analogie frecvent folosita pt. aceasta stare paradoxala, in care sintem aparent separati, dar, de fapt, unul singur, este oceanul. Imaginati-va o succesiune de valuri care se deplaseaza pe suprafata oceanului. Sint separate unul de altul si, in acelasi timp, nu sint… Perceperea valurilor ca fiind separate si independente unele de altele este o iluzie a simturilor fizice si contrazice adevarul profund al unitatii. Niciun val nu este separat cu adevarat de ocean, pt. ca oceanul arunca si reabsoarbe fiecare val de la o clipa la alta. Cum toate valurile isi primesc substanta, forma si energia din aceeasi sursa, ele sint pur si simplu manifestari diferite ale aceleiasi realitati.

[Exista] un tipar karmic repetativ. Cel mai adesea, relatiile profunde de iubire isi au originea in vieti anterioare in care cei doi au fost impreuna. Relatia dintre un barbat si o femeie are un potential atit de bogat si, inevitabil, este atit de complexa, incit de obicei are nevoie de mai multe vieti ca sa se dezvolte pe deplin. Cind vedem cupluri coplesitor de indragostite, macinate de conflicte aprige sau sustinute de creativitate reciproca, probabil ca avem in fata perechi de suflete aflate in diferite stadii ale indelungatei calatorii a iubirii lor… In visurile impartasite si proiectele comune, in greutati si in conflicte, in iubire si in ura, familia noastra sufleteasca este construita cu acea persoana cu care lucram in actualul ciclu de viata. Ea ne cunoaste mai bine decit toti ceilalti, ne influenteaza si ne recepteaza mai profund decit ceilalti si este acel om esential in jurul caruia ne construim cele mai importante alegeri de viata...     

Christopher Bache, “Spirala Vietii – Reincarnarea si reteaua existentei” II

Suprasufletul

Daca folosim termenul de “suflet” pt. constiinta care aduna si integreaza experienta unei singure reincarnari, termenul “Suprasuflet” este denumirea data constiintei mai mari, care aduna si integreaza experienta vietii mele, dar si a tuturor vietilor care o preced si o urmeaza pe a mea… Suprasufletul este cel care a creat, de fapt, forma care sint eu acum.

Nu eu am ales componentele vietii mele actuale, fiindca personalitatea mea a existat abia dupa ce au fost facute acele alegeri. Iar alegerile au fost facute de “Identitatea mea intreaga”, suma totala a tuturor experientelor acelor existente pe care le-am traversat, existente care merg in trecut pina la orizontul timpului insusi… Cind ne parasim prin “moarte” corpul fizic si ne intoarcem in domeniul spiritual, renuntam la identitatea definita prin “eu” in favoarea identitatii mai cuprinzatoare a Suprasufletului. Aceasta identitate mai mare este alcatuita din toate vietile pe care le-am trait…

In ultima instanta, toate discutiile despre moarte sint inadecvate. Identitatea bazata pe personalitatea actuala nu moare, ci isi pierde atractia hipnotica. In cele din urma, Suprasufletul, prin simpla bogatie a fiintei sale, ne face sa ne distantam de identificarea cu aceasta forma temporara pe care el a adoptat-o in momentul conceperii noastre. Reuniti cu existenta noastra ampla, ne extindem dincolo de identitate cu bucurie, fara regret. Am sosit acasa si putem, in sfirsit, sa lasam poverile pe care le-am purtat atitia ani…

Daca in calitate de Suprasuflet, am atins completitudinea, ne putem intoarce la sursa din care am aparut. Daca nu, va trebui sa ne reintoarcem pe Pamint. Dupa o vreme [...] incepem sa ne pregatim pt. reintrarea in existenta fizica. Planificarea vietii urmatoare este realizata cu ajutorul diferitelor fiinte spirituale care au responsabilitatea de a ne calauzi in aceasta sarcina, si cu colaborarea sufletelor care se vor intoarce impreuna cu noi. Lucrind impreuna cu ele, am ales oamenii cu care ne vom reintilni in noua viata, ca si pe aceia care vor intra in viata noastra pt. prima oara. Ne-am ales parintii, statutul socioeconomic si sexul. Am conturat principalele crize si influente care vor aduce experiente noi in viata noastra, astfel incit sa ne putem exersa capacitati pe care nu ni le-am dezvoltat inainte sau sa compensam dezechilibrele deja acumulate. Am ales, de asemenea, daca vom trai ani multi sau putini. Logica acestor alegeri devine impenetrabila o data ce punem pe umeri mantia existentei fizice, dar este o situatie temporara, pt. ca ne vom aduce aminte motivele aflate la baza alegerilor noastre cind vom iesi din viata si ne vom intoarce la Suprasuflet.

Dupa ce am proiectat traseul cu obstacole care exista doar pt. a perfectiona si mai mult fiinta care stim acum ca sintem, se apropie momentul intoarcerii. Dindu-ne ultimul acord pt. cele ce vor urma, incepem sa ne croim drum in urmatoarea viata. Coborim pina in momentul cind renuntam la vastitatea existentei spirituale in favoarea contopirii embrionare intime cu viitoarea noastra mama. Valuri de energie tot mai intensa ne invaluie si ne imping violent pe canalul nasterii, si astfel reintram in lumea fizica, fara sa ne mai aducem aminte de o alta identitate in afara acesteia noi si fara a cunoaste misiunea care ne asteapta. Scoala a reinceput si nu se va termina pina cind nu vom incepe sa urcam inapoi inspre Suprasuflet, peste un numar de zile sau de ani.

Evident prezentind aceasta metafora am simplificat f. mult lucrurile. Naratiunea pe care am creat-o atinge doar punctele esentiale ale procesului ciclic al existentei, si asta, intr-o maniera idealizata. Fara indoiala exista tot atitea modalitati de a intra si de a iesi din existenta fizica citi calatori sint pe drum. Daca unii aleg sa-si planifice urmatoarea viata cu mare atentie, altii probabil ca se arunca neglijent inapoi in viltoarea vietii, mostenind astfel un set mai haotic de circumstante. Diferitele alegeri vor da rezultate diferite. In timp ce unii oameni vor prefera sa-si asume putine riscuri si-si vor aranja viata in consecinta, altii vor fi dispusi sa riste mai mult si-si vor crea conditii mai problematice. Gradele diferite de constientizare a posibilitatilor si scopurilor reincarnarii vor produce rezultate diferite.

Reteaua existentei
Reincarnarea ne vorbeste despre legaturile ce exista in interiorul vietii… Ne aminteste ca, in esenta, sintem fiinte spirituale ale caror contururi pot aparea doar daca privim dincolo de corpul fizic, dincolo de timpul insusi… Sint legaturile noastre cu anumiti oameni, anumite locuri si anumite circumstante… reteaua vietii este o retea energetica aflata la baza celorlalte cauzalitati ale vietii noastre. Este matricea spiritual-cauzala in care este suspendata viata fizica… Reteaua vietii ii include pe toti acei oameni care-si au locul in viata noastra si in a caror viata avem un loc… n-as exista in viata ta si nici tu n-ai exista in viata mea daca atractia karmica n-ar fi reciproca…

O boala imi fura viata picatura cu picatura, un accident de masina ne-a sfarimat familia, si totusi, daca reincarnarea, karma si scenariul karmic sint concepte demne de incredere, intimplarile de acest fel fac parte din programa noastra de studiu. Am ales sa traversam aceste experiente din motive pe care doar noi le putem descoperi. Oricit de misterioase ar parea [...] aceste experiente, avem nevoie de ele intr-un fel sau altul. In ele se afla ceva ce putem folosi, caci altfel n-ar apare in viata noastra. Nu e nevoie sa le intelegem semnificatia in raport cu noi la nivel cognitiv, ci sa reactionam la ele cit de profund putem. Provocarea la care sintem supusi consta in a folosi aceste experiente, a extrage din ele ceea ce ne ofera si a le urma, indiferent incotro ne conduc.

Ceva anume din noi insine ne-a adus experientele acestea. Ele contin o cheie ascunsa, ce ne este menita… Se intimpla uneori ca viata sa refuze, pur si simplu, sa ne lase sa mergem inainte asa cum sintem. Ea pune laolalta conditii care ne macina nemilos fostul “eu”. Poate ca nu vom trai suficient ca sa ne vedem copii ajunsi adulti, poate ca nu vom avea parte de marea sansa, poate ca nu vom obtine niciodata acel lucru pe care-l dorim cel mai mult in viata… Uneori, viata ne invata ca sintem mai mult decit credeam doar daca ne refuza ceea ce doream cel mai mult. Sintem mai mult decit dorintele noastre, chiar si decit cele mai pretuite dintre ele… In cele din urma nu conteaza cita suferinta vine in calea noastra [...] sentimentul ca ne aflam pe drumul propriu si ca am trecut printr-un test major este inconfundabil.

Cauzalitatile karmice sint variatii pe tema dezvoltarii. Facem alegeri in cadrul unui cimp de probabilitati, iar reteaua reactioneaza… Dar daca incepem sa urmarim cu sinceritate dezvoltarea, ba chiar si numai daca ne-o dorim profund, vom atrage spre noi o ocazie de schimbare si dezvoltare… Se iveste prilejul de a renunta la ceva ce avem in schimbul a ceva nou si, de cele mai multe ori, vedem clar lucrul la care renuntam decit cel pe care-l primim… Renuntarile care ni se vor cere vor deveni tot mai dificile, confruntarile, tot mai complexe, iar rasplata, tot mai mare… Reteaua ne poate aduce oameni, informatii sau oportunitati exact atunci cind avem nevoie, daca sintem dedicati folosirii darurilor ei.

In viata intram cu un scenariu karmic. Sintem inclusi inca de la inceput intr-o retea de relatii. Pe masura ce devenim constienti, incepem sa facem alegeri si, pornind din acel punct, viata noastra devine un dialog dintre alegerile facute si aceasta retea. Dialogul are loc indiferent ca-l constientizam sau nu. Daca sesizam ce se petrece, putem incepe sa profitam mai mult de pe urma feedbackului pe care ni-l ofera reteaua. O data ce incepem sa intelegem regulile jocului, putem juca mai constient.

Reincarnarea ne spune ca viata are drept scop invatarea si ca toate vesmintele vietii noastre sint simple obiecte de recuzita menite sa faciliteze invatarea… Copiii mei sint reali sau boala mea este reala, dar nici unul dintre aceste lucruri nu s-ar afla in viata noastra daca n-ar juca un rol in procesul general al dezvoltarii. Tot ce ne inconjoara aici “jos” are drept scop invatarea. Chiar si “moartea”, care este, poate, cea mai importanta piesa de recuzita.

La asta se refera hindusii cind numesc lumea maya, “iluzie”… Amnezia noastra este atit de deplina cit timp ne aflam aici si devenim atit de preocupati de lectiile individuale de viata, incit aceasta chemare de a ne aminti o alta lume ne pare ridicola… Exista o alta lume – o lume a spiritului, aflata dincolo de timpul liniar. De acolo venim si acolo ne vom intoarce in final. Oricit de mare ar fi universul nostru fizic, cei care si-au amintit mai multe decit noi ne spun ca universul spiritual este si mai vast.
Inteleptii ne spun ca, pt. a participa la acest spectacol mai vast [al lumii spirituale], ajunge sa fim “atenti”. Sa fim “atenti” la ceea ce se petrece chiar in fata noastra si sa alegem cu intelepciune. Sintem exact acolo unde ne este locul. In lumea spirituala unde avem avantajul unor sfetnici intelepti, am ales aceasta viata. Am ales evenimentele care ne-au adus in acest moment din timp, si putem avea incredere in acea decizie. Putem avea incredere in tot ce a fost implicat in ea si in intregul sistem care a facut posibila existenta ei. Nu vom cunoaste niciodata moartea, iar viata poate sa mearga de aici inainte doar spre bine.
Post scriptum

“Experienta este cel mai bun profesor”, spune intelepciunea populara, si cei mai multi dintre noi ar fi de acord ca nu exista lectii invatate mai temeinic decit cele acumulate din experienta personala. Mai presus de toate, trebuie sa stim ca sintem in siguranta, ca nimic nu ne poate desparti pt. totdeauna de izvorul vietii si ca greutatile existentei sint, in ultima instanta, spre binele nostru. Scopul existentei umane este dezvoltarea spirituala. Am ales sa ne nastem pe Pamint ca sa invatam si sa ne dezvoltam… Avem deseori tendinta de a descrie calatoria spirituala din perspectiva etapelor sale ultime, dar, de fapt, fiecare stadiu al dezvoltarii omenesti face parte din evolutia spirituala. Cind oamenii spun ca au adoptat o “cale spirituala”, ei nu fac decit sa descrie momentul in care calea spirituala pe care s-au aflat dintotdeauna a devenit o alegere constienta. Este un punct semnificativ al calatoriei, dar cu siguranta nu punctul ei de pornire… Tematica ultimei etape a calatoriei are de a face cu revendicarea naturii noastre divine esentiale si cu invatarea modului de a combina particularul cu intregul, insa au existat multe alte lectii inainte de aceasta, si niciuna dintre ele n-a fost lipsita de importanta… De fapt, nu avem deloc motive da a crede ca aceasta etapa anume este “ultima etapa”. Dupa toate probabilitatile, nu este decit capitolul actual al unei povesti care se desfasoara de cel putin 15 miliarde de ani si va continua sa se desfasoare cel putin tot atit de mult. Daca a ne revendica natura esentiala divina si a invata cum sa combinam particularul cu intregul constituie un punct de trecere, aflat la mijlocul scenariului existentei fizice, posibilitatile viitorului sint coplesitoare.